Laurențiu Stan, pictor

   Laurențiu Stan a fost  un pictor român, sculptor, publicist cultural și profesor de geografie.

• Data nașterii: 7 octombrie 1910, Letea Veche, județul Bacău.
• Liceu: Bacău și Piatra Neamț
• În 1928 este admis direct în anul antepenultim la Academia de Arte Frumoase București (clasa C. Artachino): „…pentru intrarea la Belle Arte, am dat un examen de aptitudini, fiind primit în antepenultimul an. Clasa în care am fost repartizat era îndrumată de Artachino; cealaltă de Camil Ressu.” („Deşteptarea”,Bacău, 31 ianuarie, 1 şi 7 februarie 1991, „Sinteze II”, interviu realizat de prof. univ. Constantin Călin: „Un maestru necunoscut- Laurențiu Stan”)
• Mai târziu frecventează și cursurile Academiei pictorului C. Vlădescu. Printre profesorii care l-au îndrumat și format se regăsesc G. Petrașcu, N. Tonitza, F. Șirato, Oscar Han: „…după doi ani, am trecut la o Academie particulară, Vlădescu, organizată pe alte criterii, mai stimulatoare, unde veneau să lucreze alături începători şi artişti realizaţi şi unde i-am avut profesori pe G. Petraşcu, N. Tonitza, Fr. Şirato  și Oscar Han, cu care am făcut lecţii de mulaj.” ( ibidem)
• Asemenea multor tineri studenți din perioada interbelică, audiază cursurile unor profesori celebri din epocă, fiind student, în același timp, și la  Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, obținând licența în istorie și geografie: „…absolvent al secţiei de „real”, m-am înscris la Geografie, care pe atunci aparţinea de Facultatea de Litere şi Filosofie. Voiam să mă fac profesor, pentru a avea o siguranţă materială, nu însă profesor de desen…”   C. Călin: – Faptul de a urma în acelaşi timp două facultăţi şi de a audia şi alte cursuri nu vă condamna la superficialitate?
  „ Nicidecum. Studenţii din vremea mea se dedicau studiului. Cred că niciodată în această ţară nu s-a studiat mai mult şi mai intens decât atunci. …era o mândrie să fi audiat cât mai multe cursuri, să fi dat cât mai multe examene. Am frecventat cursul de geografie al lui Simion Mehedinţi (Soveja), dar şi pe cele ale lui George Murnu şi Ramiro Ortiz. Dintre toţi profesorii, cel mai mult m-a atras Nicolae Iorga, care a fost şi rămâne pentru mine o icoană de neşters. ” ( ibidem).
• După 1932 expune anual la Salonul Oficial de Primăvară și Toamnă, obținând, chiar, calitatea de membru permanent: „…Salonul Oficial era cea mai importantă expoziţie naţională, organizată de Ministerul Cultelor şi Artelor. Se desfăşura în fiecare an primăvara (pentru pictură şi sculptură) şi toamna (pentru desen şi gravură). Cine figura de mai multe ori sau era premiat devenea „membru permanent” şi avea dreptul de a participa la alegerea unei părţi a juriului (cealaltă fiind numită de  minister). Întrucît am figurat printre expozanţi din 1932 pînă în 1941, neîntrerupt, şi am fost premiat (1935–1937), am obţinut calitatea de „membru permanent”.)
• În aceeași perioadă activează în cadrul „Curentului Artistic Românesc”, asociație profesională, care a luat naștere după desființarea „Tinerimii artistice”.
• Între anii 1941-1945 este mobilizat pe front: „… am fost mereu concentrat, iar din 1941 până în 1944, cu mici intermitențe, pe front: o dată până la Stalingrad, de unde, împreună cu Divizia a VIII-a Cavalerie, am scăpat ca prin minune; altă dată până în apropierea Pragăi. Luptele cele mai grele le-am avut la Luduș-Iernut. Acolo au murit jumătate din soldații și ofițerii Diviziei noastre, cca.zece mii de oameni. În tabloul –Sacrificii-, expus în expoziția retrospectivă(1991), evoc, prin câteva simboluri jertfa camarazilor mei…”(ibidem)

    În 1941 se căsătorește cu profesoara Tiberia Serbescu, fiica lui D. Serbescu-Lopătari, învățător, prozator, publicist.

   După război se înscrie în Sindicatul Artiștilor Plastici, participă în 1947 la o Expoziție de Grup în București, aceasta fiind ultima lui prezență expozițională până după 1989. Se dedică activității didactice, ca profesor de geografie, până la pensionare.

După o întrerupere de două decenii, reia activitatea artistică și la îndemnul pictorului Ilie Boca, se reînscrie în Uniunea Artiștilor Plastici, filiala Bacău, și organizează prima expoziție retrospectivă, în 1991, în galeriile Muzeului de Artă Bacău.

Tot din același an,1991, începe să publice în cotidianele locale „Deșteptarea”, apoi „Monitorul de Bacău”, în care susține rubricile „Însemnări de atelier” și „Rememorări”.

Petrece ultimii ani în Constanța, începând din 1994, dar continuă colaborarea cu presa băcăuană. Este de netăgăduit apropierea, apoi prietenia cu profesorul universitar Constantin Călin, la al cărui îndemn a început să publice și cu care a corespondat până în ultimele luni de viață. Se stinge brusc la 1 martie 2001, la vârsta de 90 de ani.

    Interesant scrie prof.univ. Ioan Dănilă cu prilejul centenarului artistului:  -Ce l-a determinat pe Lucian Predescu să-l așeze în „Enciclopedia României“ („Cugetarea“, 1940) printre personalitățile naționale? Iată textul: „STAN, Laurențiu, pictor, n. 7 oct. 1910 în Letea Veche, Bacău. Școala primară în Bacău, liceul în Bacău si Piatra-Neamț (bacalaureat). Licențiat în istorie si geografie al Universității din București (1928-1931). În 1928 studiază la Belle-Arte din București, apoi la Academia pictorului C. Vlădescu. ” („Laurențiu Stan , la centenar”, Ioan Dănilă, „Deșteptarea”, 8 octombrie 2010).

 

 

 

 

 

Activitatea artistică

Expoziții

• Expoziții de grup:
• Participare cu lucrări la  Salonul Oficial de Pictură și Sculptură, Galeria de la Șoseaua Kiseleff, București,1933-1940, anual 2-4 lucrări. Citat în „Cronica Plastică a Saloanelor” de către H. Blazian, G. Oprescu și N.N.Tonitza;

  

• Participare cu lucrări la Salonul Oficial de Desen și Gravură, Galeria de la Șoseaua Kiseleff, București,1932-1940, anual 3-4 lucrări;
• Salonul de Toamnă,1936, Salon organizat de „Curentul artistic românesc”, anual 2-3 lucrări ulei;
• 1947, Sala Dalles”, București, 3 lucrări ulei;
• 1991, mai-iunie, Galeria Muzeului de Artă Bacău, „Saloanele Moldovei”, org. U.A.P., 3 lucrări ulei;
• 1991, septembrie, Galeria Muzeului de Artă Bacău, „Bacăul de altădată”, 3 lucrări ulei, 7 lucrări grafică;
• 1992, mai, Galeria Muzeului de Artă Bacău, „Saloanele Moldovei”, org. U.A.P., 3 lucrări ulei;
• 1993, aprilie, Galeria „Alfa” Bacău, „Comemorarea orașului Bacău”, org. Muzeul de artă Bacău, 4 lucrări ulei, 12 lucrări grafică;
• 1994, mai, Galeria Muzeului de Artă Bacău, „Saloanele Moldovei”, org. U.A.P., 3 lucrări ulei.

• Expoziții personale:

• 1934, Bacău, ulei pe pânză și carton, 40 lucrări, sală improvizată local;
• 1936, București, ulei și grafică, 25 lucrări, sală închiriată, str. Academiei;
• 1991 ianuarie-februarie, Expoziție retrospectivă, Muzeul de Artă Bacău, 120 lucrări pictură ulei și 100 grafică;
• 1991, aprilie-mai, Galeria Muzeului de Artă Comănești, 50 lucrări pictură ulei, 20 grafică;
• 1992, mai-iunie, Muzeul de Artă Bacău, 59 lucrări pictură ulei, 40 grafică;
• 1993, mai, „Închinare”, Muzeul de Artă Bacău, Galeria „ Alfa”, 91 lucrări pictură ulei pe sticlă;

2010, octombrie, „Centenar Laurențiu Stan”, Expoziție Retrospectivă, Muzeul de Artă Bacău.

• Lucrări în colecții de stat :
• Muzeul de istorie Bacău „Revoltă”, ulei pe pânză, triptic, 3×70/100 cm;
• Muzeul de istorie Bacău, „Momentul Luduș 1944”, ulei pe pânză, 90/70 cm;
• Muzeul de Artă Bacău, „Bacăul de altă dată- Piața veche”, ulei pe carton, 100/70 cm;
• Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, „Margine de târg”, ulei pe carton, 80/40 cm;
• Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău , „Biserică de cartier”, ulei pe carton, 70/50 cm;
• Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, 12 schițe care redau atmosfera Bucureștiului dintre 1934-1938, creion, tuș, tempera;
• Biblioteca Județeană Vasile Voiculescu” Buzău, „D.Serbescu-Lopătari”, portret, 80/50 cm.

Conținut protejat de drepturi de autor ©

Toate fotografiile și imaginile scanate ale lucrărilor sunt din colecțiile personale ale fiicei și nepoatei artistului.